Misterele muntilor Bucegi

Oricât de greu sunt de crezut pentru unii legendele, poveştile împătimiţilor de munte sau cercetările neconvenţionale, oricât de banală şi cenuşie ar fi perspectiva asupra Bucegilor din birourile oficiale ale institutelor de cercetare, un lucru e sigur: Bucegii sunt un loc cu totul special. Dar numai cei care ajung acolo cu gând curat ştiu asta. Chiar dacă ni se spune că e vorba doar de capriciile naturii, care a săpat în pietre forme curioase, a croit peşteri şi a limpezit izvoare până la puritatea absolută, nu trebuie să uităm că un lucru, oricât de banal, dacă generaţii la rând e socotit sfânt, devine sfânt. Iar Sfinxul, Babele şi Omu nu sunt deloc banale: este de netăgăduit că dacii, şi chiar strămoşii lor îndepărtaţi, le-au considerat sacre. Mii de ani, preoţii au vorbit cu zeii la poalele Sfinxului şi s-au iniţiat bând apă vie. Trebuie să fii orb la suflet şi întunecat la privire ca să nu accepţi că Bucegii, dacă nu au fost dintotdeauna, în mod sigur au devenit la un moment dat, datorită strămoşilor noştri, un mare şi puternic sanctuar. Şi nu multe neamuri au parte de astfel de minunăţii, produse de atingerea zeilor, aşa cum avem noi: trebuie doar să vedem, să înţelegem şi să ocrotim ceea ce ni s-a dat.